articole, recenzii, aprecieri critice, pareri by Dana Muşat articole, recenzii, aprecieri critice, pareri

Despre cum sa fii nesimtit - RATC (partea 1)
     media: 4.75 din 4 voturi

Vreau sa va povestesc ce mi s-a intamplat ieri intr-un mijloc de transport in comun . Este vorba de linia 51 care uneste Halta Traian(cred ca asa se numeste zona) cu Poarta 1.
Stim cu totii cat de nesimtiti sunt conducatorii RATC(si cred ca si ceilalti din alte orase, dar nu vreau sa generalizez pentru ca nu sunt in cunostiinta de cauza) in trafic. Sunt sigura ca cei mai multi dintre voi v-ati intalnit cu un astfel de sofer "manivela" in trafic care nu de putine ori v-a taiat calea in trafic, intrand de pe o banda pe alta cu nonsalanta, fara sa semnalizeze si fara sa-i pese ca trebuie sa dea prioritate. Acesti idioti (ah ce bine sa ma simt ca sunt pe blogul meu si ibera exprimare imi da voie sa-i injur cat pot) au impresia ca au prioritate in trafic. GRESIT! Autobuzele nu au regimul tramvaielor. Acestea din urma au prioritate in trafic, iar Codul Rutier le incadreaza separat, dandu-le prioritate in trafic. Autobuzele, in schimb, intra in aceeasi categorie cu autovehiculul pe care il conducem cu totii. Singura regula de prioritate este cea prevazuta la statia cu alveola. ATENTIE! Autobuzele au prioritate cand ies din statia prevazuta cu alveola. In rest nimic, nada, hait, la cacat!!!
In fine, nu asta e motivul pentru care m-am hotarat sa scriu. Am spus ca vreau sa va povestesc ce mi s-a intamplat ieri intr-un mijloc de transport in comun, deci nu in afara lui, la volan.

Ieri la ora 16:30 colega mea de birou a avut bunavointa sa ma lase cu masina la statia autobuzului 51 din INEL II. De acolo, urma sa iau transportul in comun pana pe strada I.L.Caragiale, statia Casa de Cultura (este vorba de orasul Constanta). Asadar, imi cumpar bilet, ma asez in statie si astept. Vine autobuzul, ma urc si compostez biletul.
Pana aici toate bune si frumoase. Dar stati sa vedeti ce se intampla mai departe... am multe sacosi in mana, iar omul conduce ca o cizma (frane bruste, accelerari rapide, ia toate gropile,e tc), asa ca ma asez la usa din fata, rezemata de geamul din drepata (nu geamul soferului, celalalt geam). Atentie! Nu m-am asezat pe usa, pentru ca nu mai am 15 ani sa ma trantesc cu fundul de usile autobuzului fara sa-mi dau seama ca pot sa cad!. Deci m-am rezemat de geam, tocmai pentru ca spatiul din dreptul usii este stramt si la orice fel de bruscare, nu aveam cum sa cad. Buuuun. Urmeaza statia de la magazinul "Tom si Jerry" (pentru cunoscatori, statia dinaintea bazarului). Doua tanti in statie. Omul opreste, deschide usile, tantile urca pe la usa din mijloc, eu ma dau la o parte ca sa se poata deschide usa(pentru ca ea se rabateaza pe geamul respectiv). Si deodata aud : "Nesimtito, ce stai acolo, daca nu cobori?" Initial nici nu mi-am dat seama ca vorbeste cu mine. Atat de aiurea a fost reactia idiotului incat pur si simplu nu mi-am dat seama din prima. Ma uit in ochii lui, la care cimpanzeul continua : "N-auzi, nesimtito, ce dracu stai in usa daca nu cobori?". Pare-mi-se ca handicapatul a obosit apasand si butonul de deschidere si pentru usa din fata, crezand ca eu vreau sa cobor. Cand a vazut ca eu nu am nici un gand sa cobor, l-au apucat nervii (si frustrarile, probabil). Urmeaza si a treia replica : "Idioato, ce stai ma in usa daca nu vrei sa cobori?" In secunda asta realizez ca omul vorbea cu mine, asa ca ii fac semn cu mana la cap de genul "Ce-ai, domnule, nu esti sanatos la cap?". Ei, atata mi-a trebuit. Reactia a fost cu artificii : "Pe cine faci tu mai nebun, nesimtito? Ce, io m-am culcat cu maica-ta, sa ma faci tu pe mine nebun? Nesimtito, idioato, etc, etc" Probabil a zis mai multe, dar nu l-am auzit, din fericire ne despartea un geam. II zic:"Domle, dar vorbeste frumos cu mine, ca daca iti fac o reclamatie la protecia consumatorului, sa vedem atunci ce faci". Pentru moment tace. Ma gandesc gata, l-am potolit, dar nu dureaza mult. Omul inchide intr-un final usile, pleaca din statie si isi reincepe monologul. Ii tot da cu "ce stai in usa, daca nu vrei sa cobori" si alte injuraturi ca mai sus. Ii zic :"Domle, dar am voie sa stau unde vreau, pot sa stau aici, asa cum pot sa stau in orice alt loc al autobuzului si nu ai ce sa spui pe tema". El : "Nesimitito, vezi cum vorbesti(?????????), ca io nu m-am culcat cu maica-ta sa ma faci tu pe mine nebun, nesimtito, idioato, etc, etc" "Domle, zic, in momentul in care o sa ai mai multa scoala ca mine, atunci sa iti permiti sa ma injuri, ai inteles?" "Ce scoala ai tu ma? Nesimtito? Ca stai in usa si nu cobori! Idioato! Eu nu m-am culcat cu maica-ta, ce scoala ai tu ma si eu nu am?" In fine, tac si ma mut la usa din mijoc, in timp ce el isi continua asiduu monologul. Imi zic in gand "ma pis pe tine, frustrat ce esti" si cobor.
Imi notez ora(16:35-16:45), numarul masinii (CT07XLZ , autobuz verde) si plec spre casa.

Acum sa incerc sa explic anumite chestiuni:
  • de remarcat ca nu l-am injurat in nici un fel pe cretinoid. Nu l-am facut nici depravat, nici bosorog imputit cu leafa mai mica decat chilotii mei, frustratul naibii care dupa ce ca nu se gasesc locuri de munca, isi permite sa se ia de calatori fara sa-i fie frica de reclamatii si dat afara :)
  • remarca lui cu scoala a fost criminala : "ce scoala ai tu ma?" si "ce scoala ai tu si eu n-am"? Pai as putea incepe cu gimnaziul (fericitele clase I-VIII pe care la cum vorbea nu stiu daca le avea). in fine, sa presupunem ca le avea, liceul in schimb imposibil sa si-l fi terminat, ce sa mai zic de facultate....ca doar nu e licentiat conducator de RATC.
  • nu stiu ce-i tot dadea cu maica-mea. Probabil are vise umede cu ea. Nu stiu ce sa zic. Probabil nevasta-sa e vreo hoasca cu pielea de pe gat atarnand pana la cur, care il asteapta cu facaletul in mana, cand vine abatut de la munca(halal munca) si a dat pe gat vreo dusca.

In fine, ma duc acasa si ii dau lui taica-miu datele masinii. I-am facut reclamatie si handicapatul si-a cerut scuze(sper sa pateasca si mai mult), dar nu inainte de a-i spune lui taica-miu sa ma invete sa vorbesc(??????)

As fi putut sa merg si mai departe la seful lui, dar am inteles ca poate fi dat afara asa ca nu am continuat. Ma pis pe el, dar nu vreau sa am constiinta incarcata de acest cretinoid.

HAIT LA CACAT CU RATC-ul PIZDII MA-SII!!

Azi am venit cu masina la birou.

PS. Data viitoare vorbim de controlori :)

[va urma]


Puya - Sus pe Bar (sau cum sa faci un videoclip porno)
     media: 4.75 din 4 voturi

Citeam zilele trecute pe internet despre noua melodie a lui Puya si, mai ales, despre marele videoclip care i-ar face reclama. Din cate am vazut, pana si fanii cei mai inraiti Puya spun ca videoclipul este o frantura de film porno de doi lei, ieftin ca braga.
Asta pentru ca, pe langa faptul ca promoveaza nuditate si sex(asta nu ar fi o noutate pentru industria muzicala de pretutindeni), are acolo vreo 3 gagici demne de toata mila. Fetele sunt atat de ieftine incat probabil ca puya cu frumosii lui ochi albastrii le-o fi atras in plasa, dandu-le vreo 10 lei la fiecare sa se frece si sa se linga pe sani si prin gura ca doar, deh, apar in videoclipul marelui artist PUYA, asa ca fara pretentii. Doar le-a facut o mare favoare ca le-a ales pe ele pentru imensii (sani) creieri pe care le au fetele.
Deci, iata reteta unui videoclip ala "Sus pe bar", cu PUYA si ALEX: Se pun la bataie circa 1000 RON.
Se merge pe centura sau in alt loc destinat curvelor(Ca nu le cunosc, sa-mi fie cu iertare) si se aleg 3 bunaciuni cu sani mari si fetze de fraiere. Se dau cate 10 RON la fiecare si se promite ca fetele cor deveni super cautate dupa ce vor aparea in mega super ultra cel mai tare videoclip Puya . Se iau proastele si se pun in portbagaj(Sau eventual se pot cara si cu o Dacia1310, pretentiile nu conteaza, important este sa nu calatoreasca impreuna cu artistul si sa-i strice aerul respirabil).
Se cheama un prieten sa filmeze evenimentul si i se cumpara cateva berici(aprox.70 RON cu indulgenta). Cu restul de 900 RON se inchiriaza o bodega care sa aiba cat de cat doua-trei lasere si niste fotolii(daca nu, se pot aduce si de acasa, nu e problema). Dupa ce ai tot ce iti trebuie, se mege la hotel, se cheama cele trei tanti si se trage o partida de sex sora cu moartea(asta e partea cea mai tare, dar atentie la boli). Daca fetele nu se pricep, li se iau banii inapoi si se cauta alte "talente" pana cand se gasesc unele perfecte. Important este sa cauti cat mai bine!
SI apoi in 20 de minute se filmeaza si marele videoclip(nu trebuie sa dureze mai mult ca nu au cum sa reziste baietii tentatiilor!! 20 de minute de "preludiu" sunt de ajuns. ACTION is important).
Pofta Buna!

Din punctul meu de vedere, mie nu mi-a placut niciodata acest depravat infect. Si aici probabil ca multi dintre cei care ma citesc o sa vocifereze. Ma vor certa, vor tipa si vor spune: "Da, dar melodia Undeva-n Balcani e super hit!!!!". Da, dragutii mei, Undeva-n Balcani a fost super hit din cauza refrenului si atat. Asta pentru ca romanii s-au obisnuit cu melodiile de duzina, care au un refren dansabil, care poate fi retinut usor si fara prea multa chinuiala intelectuala. Ce sa spun si de Change care merge pe aproape aceeasi linie melodica... Gusturile nu se discuta, veti spune. Eu nu discut, ci monologhez.
Sa revenim: Puya este un frustrat care se plange de cat de cacat e Romania, dar cu toate astea continua sa traiasca aici si sa faca bani pe spatele prostilor care il asculta cum improsca in stanga si in drepata cu cacat! Frustrarile "artistului" se vad nu numai in melodiile sale, ci si in realitate, din cate am inteles. Am citit pe undev o stire, conform careia Puya nu a vrut sa cante la nu stiu ce bal pentru ca onorariului ii lipseau 50 de euro!!!!! Adica organizatorul s-a straduit sa stranga toti banii de care a avut nevoie pentru marele artist, dar iata ca i-au lipsit 50 de euro(pe care probabil ca i-ar fi strans intr-un final), asa ca marele VIP a refuzat sa cante. Pai ce, pizda ma-sii, doar noi este artist cu valoare, nu cacat. Cand zic 15.000 de euro, pai 15.000 de euro sa fie! Sa nu te puna naiba sa dai mai putin cu vreun leu ca te las cu buzele umfalte. Hait!

Daca si Puya e mare hip-hop-ist eu ma sterg la fund cu titulatura!!


Responsabilitatea socială – o necesitate
     media: 5.00 din 8 voturi

O companie, indiferent de mărimea factorilor de producţie, forţa de muncă utilizată sau profilul activităţii sale, trebuie să ţină cont de responsabilităţile care decurg din relaţiile ce se definesc pe parcursul funcţionării organizaţiei respective, raportate la necesităţile clienţilor, ale personalului şi puterea de a se implica în tot ceea ce înseamnă societate. O companie nu există de una singură. Ea depinde de un mediu extern cu care are strânse legături(materiale, financiare, tehnologice sau umane) şi pe care îl influenţează într-un anumit mod.
De-a lungul timpului au existat o serie de organizaţii care au funcţionat fie respectând strict responsabilitatea economică, adică realizarea unui profit cât mai mare pentru investitori, fie respectând aşa-zisa responsabilitate socială. Concret, această sintagmă desemnează implicaţiile companiei respective faţă de angajaţi, furnizori şi, în general, faţă de societate.
Cele mai multe organizaţii au optat totuşi pentru îmbinarea celor două aspecte, alegând o cale de mijloc în perfecţionarea activităţii. Ele au respectat în continuare nevoia de a satisface investitorii prin maximizarea pe cât de mult a profitului, dar au urmărit şi înţelegerea faptului că activitatea lor are un impact serios asupra societăţii, dar şi asupra oamenilor cu care interacţionează.
În consecinţă, la ora actuală, pentru a demonstra că este responsabilă social, o companie trebuie să înţeleagă care sunt principiile de CSR(Corporate Social Responsibility) promovate la nivel internaţional şi să raporteze periodic în privinţa integrării acestor principii în activităţile sale.
ISO, Organizaţia Internaţională pentru Standarde, va publica în noiembrie 2009 un standard pentru responsabilitate socială. Standardul, care se va numi 26000, nu va presupune audit şi acreditare, ci va fi un ghid de bune practici la care organizaţiile care au programe de responsabilitate socială vor adera voluntar.
Conform ISO, standardul 26000 va trebui să ajute organizaţiile care doresc să îşi asume responsabilităţi sociale în aşa fel încât să respecte condiţiile culturale, de mediu, sociale, legale, precum şi pe cele ale dezvoltării economice, să ofere îndrumare practică organizaţiilor pentru a-şi identifica partenerii sociali şi pentru a creşte credibilitatea rapoartelor de SR. De asemenea ca trebui să crească încrederea în organizaţii, să fie consecvent cu legile şi standardele ISO în vigoare, să nu intenţioneze să reducă autoritatea statelor în privinţa responsabilităţii sociale a companiilor şi să promoveze responsabilitatea socială.




Referinţe:
www.euractiv.ro
www.responsabilitatesociala.ro


Europeea departe de a fi europeană
     media: 5.00 din 13 voturi

A fi european, din anumite puncte de vedere, este diametral opus cu a fi român. Mai greu cu amestecul ăsta de continentalism(îmi permit folosirea unor termeni peiorativi) cu românism precar! Dar a fi european, până şi la nivel de scriere virtuală, impune anumite cerinţe.

Reţetă:Se ia un rahat de mărime mijlocie, se apucă de mijloc şi se strânge în mână până când conţinutul începe să iasă printre degete. Se miroase dintr-o parte până în cealaltă, se linge puţin pe la vârfuri şi apoi se muşcă din laterale. Poftă bună la mâncare de atelier literar europeea!

Atenţie! Rahatul este un adevăr existenţial pe care nu-l putem ocoli, indiferent de convingerile noastre spirituale, intelectuale ş.a.m.d. Este o realitate concretă şi trebuie tratat ca atare.

Un autor nu aşteaptă să fie ridicat în slăvi, dar este normal să-şi dorească o recunoaştere a meritelor sale, aşa cum sunt ele: în unele cazuri mai multe, în altele mai puţine. Pe de altă parte, un autor care din fire nu este temperamental va accepta multe ifose şi trântiri de uşi în nas, doar pentru simpla bunăstare a unor spaţii virtuale pe unde publică. La polul opus, se află autorul temperamental căruia nu-i pasă prea mult de reacţiile celor din jur şi/sau de vârsta sau realizările celor cu care discută. Numrul doi ‚poartă câteva conversaţii’ acide cu numărul unu, după care numărul unu se enervează şi începe să le spună de la un capăt la altul. Şi gata războiul.

Tip: Dl. Corbu este, de fapt, dl. Cristescu. Nu sunt tâmpită. E atât de clară situaţia asta încât uneori stau şi mă întreb de ce unii încă îi diferenţiază. Clonă sau nu, chestia asta îmi pute. Comentariile, articolele şi textele postate de dânsul sunt din ce în ce mai lungi şi mai plictisitoare. Au rămas în acel rahat oameni talentaţi şi chiar au venit unii noi, dar şi ei, ca toţi ceilalţi, se vor evapora. De ce? Pentru că rahatul pute şi nouă, scriitorilor, nu prea ne place să-l păpăm Dacă ne plăcea, probabil că deveneam cântăreţi sau politicieni.Aşadar, departe de a mai fi amuzantă, imaginea europeei devine tabloul unei flegme cu personalitate. X şi Y se scarpină în cur, Z le face o poză şi o pune pe site, în timp ce dl. Corbu aminteşte că iar a fost plecat din ţară şi, deci, nu a avut acces la internet (sanchi!), dar vine şi ‚remediază’ problema scriind o ditamai bălăreala menită doar să naşte polemici..pardon, bârfe-n colţ de europee, la spartul seminţelor de dovleac(deh, noi suntem intelectuali!)

E atât de patetică situaţia în care se află defunctul atelier literar, încât mai că-mi vine să plâng: domle, eu am postat acolo şi acum locul acela e un rahat mucegăit! Pâi, cum cade asta la CV?

Şi ca să dovedesc că oricine poate să deţină un spaţiu virtual literar, voi începe lucrul la acesta chiar în vara aceasta. Îi voi invita pe toţi care mi-au fost sau încă-mi sunt colegi de scriere, să posteze şi acolo. Dar ceea ce voi mai demonsra



Referinţe:
www.europeea.ro/atelierliterar

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=23787





A consemnat : un fost editor




 
Powered by www.ablog.ro, design by Lilia Ahner
 
Termeni si Conditii de Utilizare